Texte


„Traiesti din scris?”

„Nu, doar exist. Apoi, mai tarziu, incerc sa-mi amintesc si sa scriu cate ceva despre asta.”

Sunt texte banale si conspirative. Ai fost acuzat pe nedrept ca iti lasi sufletul pe o pagina. E liniste si scrii. Afara ploua, iar crengile copacilor iti bat in geam. E tarziu deja si ar trebui sa te pui sa dormi. De ce inca mai stai sa ma citesti pe mine? Nu e nimic gresit sa scrii pana cand iti pica capul pe tastatura. Dar de ce sa faci asta? De ce nu alt mod? Ai putea scrie o carte la cate stari ai avut si prin cate cacaturi ai trecut. De ce sa nu faci asta? Intrebarile astea fara raspuns te fac sa scrii din nou, asa-i? Nu e nici o logica, totul e asa cum trebe sa fie. Existam si facem parte din lumea asta.

„Fictiunea este o infrumusetare a vietii, iar scrisul este o arta.”

Intersectari de drum


Azi e acea zi in care povestesc despre tine. Nu pentru ca e Valentine’s , n-are legatura. Sa lasam „sarbatoarea” in sfera ei. Nu stiu ce ai facut, ce nu ai facut, nici nu conteaza super mult, stiu doar ca acum te simt ca si parte din mine. E ciudat, asa-i? Inca sunt socata ca mai pot sa simt si ceva bun, ca inca mai pot sa iubesc. Ai venit cand totul era ca o furtuna, metaforic vorbind. Nu sunt cea mai adaptabila persoana cand vine vorba de a „fii indragostit” pentru ca dragostea asta se poate masura diferit. Is asa de marcata de tine ca nici nu reusesc sa scriu niste cuvinte. Stii ca ti-am zis ca ziua in care drumurile noastre s-au intersectat a fost cea mai buna? Ei bine, chiar nu am glumit cand am zis. Asa e. Consider ca e ziua in care am devenit iar o persoana fericita. Asta conteaza, nu? Multumesc. Eu sunt doar un om ce trece prin timp, dar acum am sa trec cu tine.

Opreste-te


Eu m-am oprit din a-ti scrie, tu opreste-te din a ma cauta. Opreste-te din a-mi spune ce, cand, cum sa fac. Nu vreau sa te distrug, e de ajuns ca mai distrus tu pe mine. Stii ca eu fac ce vreau, nu stiu de ce inca te mai bagi in seama aiurea cu mine. Am incetat si sa iti raspund, tu de ce naiba nu incetezi? Opreste-te, zau, iti faci rau si stiu ca ai sa citesti asta de o gramada de ori. Candva ai fost totul pentru mine, acum nu mai esti si trebuie sa intelegi acest lucru. Trebuie sa intelegi naibii ca s-a terminat. M-a durut si pe mine, simti ce am simtit eu?  N-ai cum de fapt ca a fost atat de adanca durerea incat m-a aruncat intr-o gaura plina de umbre. Am plans pana am turbat si m-am plimbat de nebuna pe strazi. Eu nu te mai vreau, baga la cap asta. Opreste-te.

Fara titlu


Am ascultat o piesa si m-a facut sa scriu. Foi goale. Nu pot sa imi dau seama ce e cu mine. Cateodata am impresia ca fac parte dintr-o lume plina de ipocrizie si ca eu sunt una dintre putinele persoane care nu intelege ce se intampla in jur. Imi ziceam ca se poate, ca pot sa scap de trecut, doar sa imi dau voie sa fac asta. Mi-e usor sa zambesc si sa fiu in trend si la pas cu tot. Partea interesanta e ca cine naiba stie ce se intampla de fapt in interiorul tau? Cati oameni pot intelege ce dracu se intampla? Chiar asa, ce dracu se intampla? Nu vreau sa ma mai uit in spate, am oprit tot. Si bun si rau. Am ramas eu, iar. Mi-am pus sufletul pe o tava pentru diferite persoane. Am fost naiva si la dracu daca am sa mai fiu vreodata. Am nevoie sa fiu lovita psihic sa imi revin si sa vad mai bine realitatea. E plin de roboti in jurul meu, dar ma simt o teleghidata si eu. Ma culc pregatita, de maine am sa fiu din nou pe linia de start.

Daca tu


Daca tu pleci, eu vreau sa vin cu tine. Asta imi doream si atunci cand eram cu ochii inchisi si te visam. Da, te visam mereu. Zi sau noapte. Ce ai facut din mine? Nu ma mai recunosc, nu mai sunt eu. Suna metaforic, dar m-ai transformat intr-un suflet gol. Ai luat la plecare tot cu tine si m-ai lasat goala. Ce ar trebui sa fac acum? Tu nu imi mai dai raspunsuri, nu mai esti in spatele meu sa ma ajuti. Am ramas eu. Daca tu imi faci rau, eu de ce sa iti fac bine? E prea mult pentru mine, e ceva ce psihicul meu nu mai intelege, nu mai suporta. M-am saturat. Pun punct la tot pentru ca nu stiu daca a mai ramas ceva bun din tot ce a fost. Daca tu pleci, plec si eu.

Atat de multe de zis


Am atatea de zis ca nici nu stiu de unde sa incep. Cum e viata mea? Nici eu nu stiu. Vad multi oameni zambind aleatoriu si multi oameni sunt tristi, stau cu capul in pamant. In care dintre aceste doua parti ma incadrez? Ma trezesc dimineata si il vad pe el, dar nu e langa mine. Cafeaua e amara, nu imi mai incalzeste buzele. Ce se intampla? Unde a disparut fericirea de care vorbeam? Iubesc atat de mult ca imi rupe oasele. Ma trezesc, plec, vin. Ce e cu drama asta? Ce sa schimb, ce sa fac? Nu mai stiu. Ma vad in oglinda si mi-e jena de mine insumi. Ochii imi sunt umflati, am slabit. Damn. Sunt cu capul in nori si nu mai stiu cum sa ajung cu picioarele pe pamant. Iubesc atat de mult ca imi rupe sufletul. Dar vreau sa iubesc, e bine sa iubesc. Am zis de multe ori si stiu ca nu o fac des, dar atunci cand o fac, dau tot. Inima, suflet, picioare, maini, tot. Vreau sa mi se dea si mie ce dau si eu. Poate sunt o alta persoana, poate nu mai sunt ce cunosti tu, poate acum nici nu ma mai citesti sau poate astepti sa mai scriu lucruri din viata mea. Poate, prea multe parca. S-au schimbat multe in ultimele luni, nu lucruri bune. Am auzit de multe ori ca iubirea invinge si vindeca multe.

Vreau sa vad.

Ganduri


Am mii de ganduri. Sincera sa fiu, sunt prea depresiva zilele astea. De cand am ajuns in Danemarca, sunt o persoana al naibii de depresiva. E ciudat, sunt si fericita si trista in acelasi timp. As vrea sa ma axez pe lucruri care sa ma faca sa zambesc, dar chestia e ca nu am ce sa fac. E o plictiseala de imi vine sa ma arunc in cap sau sa ma ingrop de vie. Sunt aici de sapte luni, fir-ar sa fie. Poate lumea se gandeste ca afara e mai ok, da, aveti dreptate, e mai ok, dar doar din perspectiva financiara. Si sa ajungi sa ai bani…si aia e greu. Nimic nu e usor afara. Ce am inceput sa fac eu recent  e scrierea unei carti. Am dat de WATTPAD, un website excelent de a pierde timpul si de a face ceva productiv. Check out @CALATEANRALUCA si cititi-mi cartea. Am scris doar primele sase capitole, dar sunt mandra de mine. Urmeaza sa le scriu si pe celelalte. A fost mereu un vis sa fac acest lucru si cine stie, poate cu timpul o sa o puteti achizitiona din librariile pe care le frecventati. Acesta e al doilea vis, iar al treilea si ultimul e sa am o viata plina de impliniri plus sanatatea. Uhm, parca mi-as scrie viitorul. Ideea e ca am neglijat blog-ul si pe voi care probabil ca ati asteptat sa mai scriu si eu din cand in cand. M-am axat mult pe wattpad si pe drumurile ce le-am facut pe aici prin tara, imi pare rau. Acum ca le-am rezolvat aproximativ pe toate, nu mai neglijez nimic. Romania poate e ea saraca si neglijata si ea groaznic de mult, dar la ea m-as intoarce oricand. Acasa ramane acasa si Doamne, ce bine suna ,,acasa” in acest moment. Numar zilele pana cand am sa revin inapoi. Inainte sa plecati sau va ganditi sa o faceti…think again!!

Gandurile apar dupa o perioada de timp si te hipnotizeaza. Pana la urmatorul articol, va invit pe pagina mea de pe wattpad. Astept pareri.^^