Stabilita

Hello. Miss me? Sunt stabilita din octombrie in Danemarca. Deseori se zice ca Romania e tara tuturor posibilitatilor, dar nu e chiar asa. E frumoasa, sunt atatea locuri de vizitat incat nici nu poti face o lista. Pacat de situatia financiara, coboara tot mai mult si mai mult, iar asta pentru mine a fost ca o trezire la realitate. Bai, ce nu-mi place aici e vremea. E atat de frig incat nici nu prea iti vine sa iesi din casa. Trebuie sa fie ok, am zis ca e ultima solutie sa fac ceva pentru viitorul meu. Nu trebuie sa dau inapoi chiar daca mi-e foarte dor de casa. Am vizitat cateva orasele, unele mai mari, altele mai micute. Orasul in care locuiesc eu se numeste Fredericia. Daca ma intorc in trecut cu cel putin doi ani si daca ma uit in prezent..e o diferenta de la cer la pamant. Am spus ca nu am sa plec din tara, dar uite ca am plecat. Asa e mai bine. Ce e frumos e ca fac cinci minute pana la mare. Suntem langa marea Baltica. Am uitat sa precizez la cine locuiesc aici. Nu stau prin chirii, nu m-as putea descurca de una singura. Stau la familia lui Dan, tipul de care vorbeam in ultimele doua articole. Nu prea mai am ce sa zic, o sa revin. 🙂

Pana atunci, multumesc ca ma cititi!

Un nou inceput

Am vorbit atat de mult despre iubire, sentimente incat credeam ca am sa ma amagesc singura. Ce inseamna sa iubesti pana la urma? Iti zic eu din ce am inteles. E ceea ce fac eu in acest moment, e acel lucru fara de care nu pot eu sa traiesc si nici altul. Vorbisem de Dan intr-un articol. L-am cunoscut random, mi-a placut, am vorbit, ne-am indragostit. E cute povestea, nu? Pare atat de simpla. El e tipul care m-a facut sa iubesc din nou. Nu iubesc des, am iubit o singura persoana, dar el, el a venit ca o stea. Metaforic, dar ca o stea. Steaua mea. Sunt fericita si cu zambetul pe buze. Asta conteaza, nu? Despre asta vorbim, nu? Nu stiu cum naiba sa-i mai multumesc omului. Ii arat in fiecare zi, incerc sa ii arat cat de mult inseamna pentru mine. Stiu ca o sa citesti de mai multe ori, stiu ca o sa te amuzi. Hihi, dar si articolul asta e despre tine. Multe o sa fie despre tine si despre noi. Trebuie sa iti intre bine in caput ca sunt fericita cu tine. O sa fiu mereu fericita. Ma repet, sunt fericita. Nu scriu romane, nu e genul meu. Simplu si la subiect. Articolul asta trebuie sa te bucure sau trebuie macar sa iti schiteze un zambet. Nu zic nimic de lacrimi, as fii prea modesta. Vin l tine. TIll 15 days. Nu ma iubesti doar tu.. si eu te iubesc. ^^

Nou

Intr-o seara ti-am zis ca o sa scriu despre tine. Stiu ca e devreme, dar vreau sa fac asta. Nu sunt o romantica incurabila. Sunt o persoana dificila si complicata. Incepi sa ma intelegi. Ma blochez acum la cuvinte. Trebuie sa gandesc bine ce zic, iar tu trebuie sa citesti asta nu doar o data, ci de mai multe ori. Trebuie sa iti intre in cap ca acum esti TU si nu altul. Ziua in care te-am cunoscut o sa ramana preferata mea. Nu o sa iti vina sa crezi ce piesa ascult si sunt sigura ca o sa devina piesa noastra. Candva am zis ca nu sunt facuta pentru a iubi si ca e dificil ca cineva sa ma iubeasca. M-am inselat. Tu o faci asa frumos incat mereu ma lasi fara  grai. Nu stiu ce as putea sa fac. Astept. Iti promit sa astept. Nu as vrea sa te ranesc niciodata. Cearta-ma, iubeste-ma, dar nu pleca niciodata. Noi suntem la fel. Iti vreau doar binele, probabil mai mult decat mi-l vreau mie. Meriti asta si am sa-ti repet pana cand ai sa intelegi ceea ce vreau sa iti zic. Eu tu si restul lumii, nu? Ziceai ca noi doi suna bine si chiar suna bine. Crezi ce zic? Eu simt ce zic. Asta e pentru tine.

Mesaj catre tine

Acesta este un mesaj catre tine. Imi pare rau ca te-am ranit. N-am vrut. Ma simt vinovata. Nu vreau sa ranesc pe nimeni. Stiu cum e. Stai sa imi aleg cuvintele. Trebuie sa citesti asta. O sa am grija de tine. N-am sa te uit, n-am sa te las sa uiti cat de frumoasa este viata defapt. Trebuie sa traiesti, trebuie sa inveti sa traiesti fara mine. A trebuit sa te las sa pleci. Daca ramaneam nu iti provocam decat suferinta si durere. Crede-ma. Stiu ce zic. Sufletul tau e mare, multi o stiu, eu o stiu. L-am atins, l-am simtit. Arata-l intr-o buna zi si altcuiva. Merita si altii sa stie cum esti, sa stie ce om fain esti. Trebuie sa fii fericit. Nu lasa pe nimeni sa-ti intunece calea. Candva ai fost tot ce imi doream. Candva am fost tot ce iti doreai. Iarta-ma ca te-am facut sa suferi in ultimele luni. Stiu cum sunt. N-am sa-ti pot multumii indeajuns pentru acesti aproximativ 3 ani fericiti. Nu stiu cat de multe as mai putea spune. Acesta este mesajul meu pentru tine.

Sentimente

Niciodata nu mi-a placut sa-mi arat sentimentele fata de cineva. E o slabiciune, asa am crezut mereu. Inca cred asta. E ceva ce te doboara rau si nu-ti ofera decat o durere care se intensifica de fiecare data cand inchizi ochii. Ce inseamna sa iubesti? Ce inseamna sa urasti? Aceste doua intrebari imi circula prin minte de ceva timp si nu stiu pe care ar trebui sa ma axez pentru a-mi oferi mie insumi un raspuns. Mindfuck. Is iar doborata, deprimata. Ceva nu e ok. Nu vreau sa fiu asa. Simt o furie pe care nu stiu cum sa o balansez. Ce e gresit cu mine? M-am ingropat. M-am ascuns sub un pamant tare, iar acum nu mai stiu cum sa ies la suprafata. S-au acumumlat atat de multe incat mi-e greu sa imi imaginez cum vor fi urmatoarele zile. Dure, triste, deprimante, fericite. Nu stiu. E totul anapoda. If I pretend to not have a heart, can it still get broken? As vrea sa zambesc, sa rad, sa nu-mi mai pese, sa las oamenii ce mi-au cauzat durere in spate. Sa uit de ei, sa uite de mine. Ce ma opreste? Sa regret? Nu, candva acesti oameni au fost tot ce aveam nevoie. Si o sa las totul balta. Trebuie sa ma gandesc la mine. Trebuie sa imi revin.

Scuzele mele

Hello. God, de ce n-am mai scris nimic? Ma simt inchisa, ce naiba e cu mine? De cand lucrez, nu ma plang..dar zau, de cand lucrez nu mai am timp de nimic. Sunt obosita psihic si fizic. Mi-e dor, prea dor ca sa pot spune. Voi care ma cititi, va iubesc. Ati fost aproape de mine si m-ati indrumat cu sfaturile voastre de care am tinut cont. Nici pe voi nu v-am citit de mult, dar o sa schimb acest lucru cat de curand. Abia astept sa am un moment de repaus, o pauza cat de mica pentru a face din nou lucrurile care pur si simplu le iubesc, le indragesc. De fiecare data cand apuc sa scriu ceva, imi ofer scuzele mele. Serios, nu stiu daca ma mai cititi, daca imi recititi postarile, dar scuzele mele is pur sincere. Ce se aude nou despre mine? Am mai zis-o, mi-am luat bac-ul, m-am angajat pentru ca nu am intrat la facultate si de cinci luni lucrez..ei bine, lucrez doar. Vreau sa dau anul acesta la Psihologie sau cel putin sa imi incerc norocul. Voi cum sunteti? Sunt tare nerabdatoare sa va citesc! In ce ma priveste la capitolul „sentimente”, nimic nu mai e la fel. M-am saturat de atata iubire jalnica si atatea scuze patetice care mie nu-mi sunt de nici un folos. I don’t want love, I want intelligence.

Check it out -https://instagram.com/ralusiatat/

Si doar eu raman

 Si ma simt diferita fata de multe persoane. Defapt, toti suntem diferiti, in felul nostru. E o dimineata cetoasa, norii sunt grei si sunt sigura ca va incepe ploaia. E doar o zi ca oricare alta, dar e greu sa respir intre patru pereti. Cafeaua e pe masa, muzica in urechi, dar totusi ceva este nestiutor. Ce este? Ce ma nelinisteste? Ce imi lipseste? Daca stau sa ma gandesc timpul este irecuperabil. Doamne, cat as vrea sa dau timpul inapoi, sa am parte din nou de acele sentimente micute, sa simt cum ma invaluie fiecare petic de caldura si sa nu imi pese de nimic, absolut de nimic. Sa fiu in lumea mea, pentru ca nu ma intereseaza lumea altora, sa fiu eu, pentru ca eu sunt cea mai importanta persoana, sa plutesc pe norii care uneori suspina, dar sunt fericiti. Prin asta ma consider diferita, creez o lume doar a mea, o lume in care visele pot fi doar niste vise, in care oamenii de langa mine sunt doar niste oameni. E trist sa stai sa te gandesti ca asta e doar in viziunea ta si ca realitatea este total alta. Pot sa urasc, sa iubesc, sa fiu fericita, sa fiu trista, sa fiu neinteleasa, pentru ca sunt eu. Nimeni nu ar putea fi ca mine, nimeni nu ar putea simti ce simt eu, nimeni nu ar putea avea ce am eu. Dar ce am? Ma gandesc mereu, daca ar fi sa schimb ceva la mine, oare care ar fi acele lucruri care le-as schimba? Raman doar cu un semn de intrebare deasupra capului, dar acuma am gasit raspunsul. Am primit destule critice, prea multe comentarii rautacioase la adresa mea, dar intr-un final nu as schimba nimic la mine. Imi place sa fiu eu.

 Pana la urma, doar eu raman in tot ce ma inconjoara.

Si stai

 Si stai uneori si te gandesti la mii de lucruri.

 Si stai uneori si te gandesti, de ce tu.

 Si stai uneori sa te gandesti oare daca ar fi fost mai ok sa fi doar tu si lumea ta.

 Si stai uneori sa te gandesti daca altii ar putea trai fara tine.

 Si stai uneori sa te gandesti cum ar fi sa combini dragostea cu ura.

 Si stai uneori sa te gandesti daca mai exista speranta.

 Si stai uneori sa te gandesti la viitorul tau.

 Si stai. Si doar stai si timpul trece. Si stai. Si te trezesti la realitate. Si iar stai. Mai sorbi din cafea si se intuneca. Ochii ti se inchid si ai vrea sa dispari macar pentru o clipa sa vezi toata lumea. Ai vrea sa zbori, dar stii ca imposibilul ramane imposibil. Si telefonul suna, iar tu rastorni ceasca de cafea. Raspunzi printr-un simplu „alo”, iar o voce calda iti vorbeste. E un om ce te iubeste, probabil visul tau sau drama ta. Si stai. Si doar asculti pana cand o lacrima isi face prezenta. Te-a redescoperit. Ti-a incalzit sufletul si ai ajuns la iubire pura. Iubesti si nu uita asta, iubesti si stii ca o sa ramana asa. Si asculti vocea care iti cutremura orice parte din corp. Si stii ca acest sentiment ce iti ofera caldura eterna nu o sa dispara niciodata. Si stai. Doar stai. Si te invaluie fericirea. Si traiesti. 

Un alt el

 Urma sa fie ziua mea de nastere, urma sa fac 18 ani si ma simteam in vraja tineretii. Era un alt el ce pasea pe cararea mea. Era flamand dupa dragoste, era flamand dupa atentie si isi dorea atentia mea. Nu imi pasa. In fata mea parea un ignorant, in fata lui paream un inger. Atat de inchis. Era iubire in ochii lui, o iubire pe care nu o intelegeam. Imi scria mereu, imi trimitea mesaje, mail-uri, dar niciodata nu raspundeam. Imi era frica sa deschid o idila a carui respect si iubire nu putea veni si din partea mea. El dorea sex, eu doream ceva mai bun. Se credea inutil in fata mea, parea stins de viata, parea izolat de lume, iar atunci cand eu paseam pe strada cu tenesii mei murdari, fata i se lumina.

 Era joi, si ploua. Era o seara de vara si imi fumam pretioasa tigara in fata intrarii in bloc. Vinul ma acompania, iar o urma de lichid era prelins pe jumatatea buzei mele de jos. L-am zarit pe partea cealalta a trotuarului, era plouat si el, tigara ii era stinsa in gura, iar sticla de gin era in mana stanga. Aveam o gramada de intrebari, dar nu am indraznit sa i le adresez. Simteam ca a venit pana aici pentru mine. Fara nici un dubiu, in cateva secunde a aparut stingherit, ca un copil langa mine. Ma uitam rece, si parca totul a explodat in acea clipa. S-a aplecat spre mine, buzele lui s-au atins cu buzele mele, iar atunci acea devorare si-a inceput jocul. El m-a lipit de perete si mi-a soptit ca doreste buzele mele pe vecie si poate, poate ceva mai mult.

 I-am soptit ca nu vreau nimic mai mult decat sa ii gust buzele pline de gin.

 Ploaia continua, iar saruturile noastre au fost tot mai vulgare. Noaptea a fost lunga, iar atingerile au fost cumplite. Dimineata, pe fata ma batea lumina soarelui arzator, iar el era langa mine, devorandu-ma din priviri. L-am rugat sa plece, a fost o greseala ce nu s-ar mai fi repetat niciodata. A plecat cu sticla de gin si cu speranta moarta.

 Ti-am zis : respectul si iubirea.

 In zilele urmatoare, l-am vazut mereu pe acel trotuar, in timp ce eu imi gustam tigara. Se gandea ca va mai fi inca o data si inca o data. Buzele mele le vroiau inapoi pe ale lui, dar era gresit. Totul era gresit.

Iritari.

Toti sunt acum scriitori, toti au blog, toti vor sa se ridice prin cuvinte. Sunt atat de iritata ! Nici unul de pe o zi pe alta nu intelege inspiratia pura, nu intelege ca fiecare cuvant propriu-zis reda un sentiment, oricat de mic sau mare e. Cum va puteti crede toti magnifici cand defapt sunteti niste izolati in propriile voastre cuvinte ? Un blog e un stil de viata, o pasiune sau pur si simplu e viata voastra in culori. Nu e doar o amarata de pagina in care tu asterni niste povesti, experiente ori alte idei nasoale ce iti vin in cap. Pentru un blogger, cuvintele, inspiratia, pasiunea sunt totul ! Pentru mine sunt totul. Intr-adevar, la inceput nu eram pura inspiratie, dar nici pura prostie. Nu eram un om caruia sa ii dai sfaturi. Aveam doar idei neclare,  dar protejate bine. Am citit o gramada de blog-uri, pot sa imi dau cu parerea ce este acela un „blog magnific” sau ce este acela „un blog facut din plictiseala doar ca sa fie facut” . Un om trebuie sa inteleaga inspiratia inainte de a o folosi, cuvintele inainte de a le afisa, sentimentele inainte de a le percepe, iar apoi poti fi blogger. Am zis, o mai zic, o voi mai spune sigur, prin blog-ul format de mine mi-am decis mersul in viata. Asta este tot. Ce vroiam sa transmit, sa intelegeti prin acest post e ca daca vrei blog, vrei cuvinte multe, vrei totul pe pagini, trebuie sa intelegi naibii si sa simti toate etapele.