Vrei..

Tu vrei sa iti intinzi aripile sa zbori, eu te doresc acasa in bratele mele. Tu vrei imposibilul, dar eu nu iti pot oferi nimic. Nu fac parte din lumea ta magica, eu sunt o „eu” a realitatii crude. Nu cunosc magia, nu cunosc fermecatia. E o liniste sumbra intre noi. Simt pamantul viu si ud in bataia soarelui. Primul gand ce ma trece este sa te iau de mana si sa inchidem ochii. Sa ne asezam usor pe firele de iarba si sa vorbim pana in zori de zi. E magie asta ? Cerul nu vrea sa se deschida in ochii mei, iar tu vrei sa zbori din nou, Gresesc sau ranesc ? Tu vrei sa pleci mereu de langa mine, iar eu vreau sa fie totul simplu. Doua camere goale sunt in spatele nostru, vrei sa evadam ? Nu te las sa zbori, te tin langa mine. Stii..eu cred sau imi doresc sa te iubesc.  Sedinta 4 e deschisa. Presimt ca ti-e frica sa lasi sentimentele sa te patrunda. Nu vreau sa imi dai drumul, nu vreau sa iti dau drumul. Alege. Timpul pleaca si totul devine rece.

Alege doar, eu sau cerul ce plange.

Imi zici prea multe si totusi..

Imi spui sa fiu sincera, dar imi dai o palma peste suflet. Intelege. Eu nu o sa mor niciodata. Imi spui sa iti alin durerea, dar eu provoc teama, iar ochii nedumerire. Suntem doua suflete pierdute in negura noptii. Ne spalam cu tristete, visam imposibilul. Imi spui ca sunt nepasatoare, dar oare stiai ca inima imi poate vorbi ? Sunt asaltata de fel de oameni, care mai de care diferiti. Sunt intr-o lume in care fericirea e spulberata. Iti spun ca te iubesc, dar totusi aud voci ce provoc sunete cumplite. Imi zici ca infig cutitul in rana, dar oare cate rani adancite ai ? Iti spun din nou ca te iubesc si te apropii usor. Te imping. Sunt o fiica a iadului, nu vreau sa cunosc iubirea mai mult decat ura. Sedinta 4 s-a deschis. Suntem doritori de moarte.

Suntem doritori de o viata noua, dar totusi, imposibilul e al nostru.

– Eu stiu doar sa ucid inimi/ Sedinta 3.

– Eu stiu doar sa ucid. Sa te ucid pe tine prefacandu-ma ca sunt doar un inger cu aripi albe precum e spuma de lapte. Stiu ca ma cunosti. Dar nu sunt inger bun, sunt ingerul caruia ii provoci placere atunci cand te vede suferind, atunci cand te vede plin de lacrimi si durere. Sunt ingerul cu aripi negre, intunecate ce nu simte decat ura. Ai distrus orice urma de iubire, ai pus lacat pe orice urma de sentiment care ducea spre fericire. Acum te distrug eu pe tine si te bantui noaptea in vise cu privirea mea ucigatoare. Te apropii si vrei sa ma atingi, dar nu poti. Mainile tale sunt prinse in catuse inrolate de spini. Te doare ? Te framanta ? Vad sangele rosu precum e vinul cum iti curge pe podeaua ce absoarbe sentimentele tale. Vad cum mori in fata mea. Cand ti-am zis ca te ucid in vise, mi-ai ras in fata. Iubesc sa te vad indurerat. Aceasta placere provoaca extaz.

– Sedinta 3 s-a deschis.

– Bruneta din mine iubeste victimele sale. Bruneta din mine iubeste sa absoarbe orice sentiment ce nu e legat de fericire sau iubire. Bruneta din mine stie sa ucida de 3 ori in vise. – O bruneta e intunecata. Stii cat de usor imi este sa distrug tot ce frumos ? Prea usor. Peste o ora vei fi ucis a doua oara. Stau si sorb din vinul care credeai ca iti va curge pe gat. Ti-e sete. Mie mi-e sete de moarte. You ask me If I care about what I did to you. You want my answer ? – I don`t give a fuck to you. Not anymore. I was in love you with, but now, I hate you more than I can hate myself. Dupa ce te voi ucide, ma voi ucide si pe mine pentru ca tu ai fost singurul care a iubit o bruneta, iar apoi ai distrus-o cum nimeni nu a facut-o vreodata.

–  Te roade privirea mea si iti provaca cosmar. Peste cateva minute vei fi ucis definitiv. Adaug numele tau pe caietul meu de victime, iar apoi fara a clipi, te omor.

– Ingerii plutesc mereu, iar ura e pretutindeni.

– Eu stiu doar sa ucid inimi si vise de 3 ori.

– Demoni treziti / Sedinta 2.

” Si nu am gasit pe nimeni care sa imi inteleaga nebunia ” . Sunt purificata din intuneric, sunt trezita dintr-o prapastie si aruncata in lumea umana. Sunt o pana cu dungi negre care calca secunda din secunda pe strazile pline de otrava. Mi se scurge ura prin vene si mi se intareste privirea. Sunt inamicul tau, dusmanca ta, sunt tot ce nu vrei tu sa ai. Sunt eu si te doare, te doare pentru ca nu poti intra in sufletul meu, nu poti vedea in el pentru ca  tot ce vezi e doar intuneric.  Sunt precum smoala in miez de noapte. Lumina e stearsa si aruncata in foc. A ars precum arde foaia alba uracioasa. Cuvinte neintelese, momente  triste, viata amara. Dai pe gat un strop de alcool si incepi a scrie un post. Te transformi, iar gandul ti departe. Te gandesti la mine si te incearca privirea mea. E cruda asai ? Tu ai facut-o. Am vise ce ies cu demoni. Mi-ai trezit demonii, iar acum te inspaimanta. Te opresti. Renunti sau nu ? Sunt a ta si iubesc, dar urasc atat de tare incat si cerul inchide portile. Iadul ma asteapta si imi face un cantec. Suna melodios si ma defineste, imi defineste viata si miscarile antipatice. Daca ma urasti sau nu, nu imi pasa. Sedinta 2 e deschisa. Ce naiba vrei ? Sunt eu, nu alta. Tu m-ai facut asa, tu cu incercarile tale de a face din mine o persoana mai buna. Nu sunt buna, sunt precum un om fara inima. Ma intrebi de ce plang. Nu iti raspund si te apropii. Iti zic sa renunti, renunta la mine si gaseste un inger care sa te ocroteze de mine.

Eu sunt impreuna cu demonii mei in formarea unui castel.

ps: Azi e 1 iunie, so HAPPY BIRTHDAY CHILD ! ♥

Batai in ritm simfonic / Sedinta 1.

Pentru ca sunetul ajunge pulsand in inima. Sunt doar niste batai de ritm simfonic care se schimba la fiecare stare de spirit. Cuvintele sunt amare, ingerii sunt negrii si vorbesc odios la urechile mele. Sedinta se deschide launtric, iar rautatea e pura, sunetele infricosatoare. Se auda o piesa lenta in pas de drum and bass. Sunt pe un coridor plin de oglinzi, iar in fiecare se reflecta o parte din viata mea. Ma sperie totul, am o privire intunecata rece si plina de ura, iar fata mi apriga si cranceda de la atatea lacrimi scurse. Nu inteleg ce se intampla, nu inteleg de ce eu. ” De ce eu ? ” e o intrebare care duce la suferinta adanca. Incerc sa scap, fug spre raza de soare care se deschide in fata mea dar imaginile si amintirile ma pandesc ca o umbra. Ma opresc si ridic spre perete mana mea dreapta micuta si subtirica ca un fir de pana. E plina de zgarieturi si de semne. Visez ? E real sau este suferinta mea ? I never wanna know that. Is nightmare or not, I don`t wanna know the truth.  Vad o portita care ma conduce spre iesire. E speranta mea. Ma gandesc ca acolo imi este fericirea ascunsa de atata timp inauntrul meu. Deschid usa si un val de lumina imi incalzeste fata si imi purifica sufletul. In fata mea nu vad decat un camp mare,  verde si inflorit. Ma arunc in impas, ridic ochii si privesc spre cer.

Adorm.. iar cand ma voi trezi urmatoarea sedinta va fi deschisa.