Pentru ca sunetul ajunge pulsand in inima. Sunt doar niste batai de ritm simfonic care se schimba la fiecare stare de spirit. Cuvintele sunt amare, ingerii sunt negrii si vorbesc odios la urechile mele. Sedinta se deschide launtric, iar rautatea e pura, sunetele infricosatoare. Se auda o piesa lenta in pas de drum and bass. Sunt pe un coridor plin de oglinzi, iar in fiecare se reflecta o parte din viata mea. Ma sperie totul, am o privire intunecata rece si plina de ura, iar fata mi apriga si cranceda de la atatea lacrimi scurse. Nu inteleg ce se intampla, nu inteleg de ce eu. ” De ce eu ? ” e o intrebare care duce la suferinta adanca. Incerc sa scap, fug spre raza de soare care se deschide in fata mea dar imaginile si amintirile ma pandesc ca o umbra. Ma opresc si ridic spre perete mana mea dreapta micuta si subtirica ca un fir de pana. E plina de zgarieturi si de semne. Visez ? E real sau este suferinta mea ? I never wanna know that. Is nightmare or not, I don`t wanna know the truth. Vad o portita care ma conduce spre iesire. E speranta mea. Ma gandesc ca acolo imi este fericirea ascunsa de atata timp inauntrul meu. Deschid usa si un val de lumina imi incalzeste fata si imi purifica sufletul. In fata mea nu vad decat un camp mare, verde si inflorit. Ma arunc in impas, ridic ochii si privesc spre cer.
Adorm.. iar cand ma voi trezi urmatoarea sedinta va fi deschisa.
Words In Veins 